Semiotică şi limbaj posturo-mimico-gestual în talk show

      La succesul unei emisiuni de tip talk show concurează  multiple elemente, începând de la generic, organizarea studioului, structura emisiunii, „calitatea” participanţilor, temele abordate şi personalitatea moderatorului. Pornind de la aceste premise, urmărim felul în care imaginea şi textul contribuie la constituirea semnificaţiei, începând chiar cu genericul emisiunii, surprins în imaginea nr. 1 din anexă. Însuşi titlul de „Ştirea zilei” creează receptorului un orizont presant de aşteptare,  telespectatorului inducându-i-se dorinţa de a nu rata momentul în care va fi tratat pe larg şi din toate de vedere cel mai important eveniment din ziua respectivă. Cele trei obiective ale camerelor de luat vederi prezente în generic pot fi asemănate cu nişte ochi larg, şi permanent deschişi, înspre lumea reală. Rulate secvenţial şi rimând, „Ştirea” şi „Firea” arată că moderatorul se află chiar la locul potrivit,  iar muzica de fond, una cu tonalităţi dramatice, precum şi culoarea albastră a fundalului, întăresc impresia că vor fi abordate  subiecte deosebit de importante şi că vor putea fi urmărite discuţii la fel de serioase. De asemenea, cuvântul „Ştirea”, scris cu un font alb „oficial”, în plan secund, este „vegheat” de o „aură” albăstruie care sugerează plasarea în lumea supremă a ideaticului.  În acelaşi timp, cuvântul „Zilei”, cu un caracter la fel solemn şi cu dimensiune dublă, aflat şi în prim plan, ancorează demersul şi mai acut în actualitate. Titlul emisiunii este plasat în aşa fel încât „fură” cursiv privirea cititorului de la stânga la dreapta şi de sus în jos. Ultima lectură şi cea care rămâne în memorie este numele animatorului Gabriela Vrînceanu Firea, evidenţiat printr-o altă tentă de alb albastru. În colţul din dreapta jos, este înscris, ca de altfel, şi pe durata celorlalte emisiuni, sigla postului Antena 3, a cărei semnificaţii nu ne propunem să o decodificăm aici. Ca elemente de permanenţă, în stânga jos, pe fond roşu este titrat cu alb, „Ştirea zilei”, în aşa fel încât telespectatorul să nu uite ce emisiune urmăreşte.  La fel şi adresa electronică a emisiunii. În partea opusă, pe diagonală, în dreapta sus, cu caractere asemănătoare, şi tot pe un roşu „stins”, destinatarii sunt atenţionaţi că emisiunea rulează în direct, ceea ce îi face pe aceştia martori la evenimente care – de ce nu? – ar putea face istorie. Ca element de noutate, odată cu „ridicarea” genericului în dreapta sus, lângă o stea galbenă cu „umbră” a Uniunii Europene, stă „impregnat”, de asemenea, pe întregul interval al demersului jurnalistic de tip talk show, înscrisul „Alegeri europarlamentare 2009”, emisiunea având loc în timpul campaniei electorale pentru scrutinul din 7 iunie.

        Important  de văzut  este cadrul în care au loc discuţiile, studioul emisiunii fiind dominat tot de coloarea albastră(Imaginea 5). În planul îndepărtat este prezent, la o dimensiune consistentă, acelaşi obiectiv al camerei de filmat, pe care stă, ca element distinctiv, titlul emisiunii: „Ştirea zilei”. În acelaşi plan sunt prezente forme geometric regulate, respectiv dreptunghiuri de natură să denote rigurozitatea sau caracterul „ştiinţific” al discuţiei. Tijele metalice, ţâşnind pe verticală, lasă loc prezenţei dinamismului. Suportul semi-circular al tuturor elementelor menţionate insinuează centrarea confruntărilor pe un traseu armonios, simetric, cercul urmând a se închide apoteotic, împlinit, la finele talk show-ului. La fel, semi-circulară este şi masa la care evoluează moderatorul şi invitaţii, plasarea de aceeaşi parte a diametrului lăsând să se înţeleagă invitaţia la colaborare. La rându-i, masa discuţiilor tronează pe un platoul strălucitor în formă de semicerc, acesta din urmă părând că pivotează în jurul element cilindric central, un obiectiv video în secţiune din planul apropiat.

      În acelaşi  sens, al produsului comun de calitate, intervin anonimii din spatele imaginii, regizorii de platou şi cameramanii, care prin „manipularea” tehnicii video şi fidela aplicare a procedurilor, reuşesc să surprindă aspectele definitorii ale comunicării non-verbale. Astfel, analiza a ceea ce funcţionează sub denumirea de mărci posturo-mimo-gestuale poate revela o altă identitate a participanţilor la talk show. Potrivit specialiştilor, decodarea manifestărilor corporale, expresiilor feţei şi posturii vor avea un rezultat fascinant, de de-voalare a personalităţii ascunse şi, cu mare probabilitate, a celei veritabile a actanţilor. În consecinţă, calitatea discursului politic televizat depinde de punerea în scenă, deliberat sau inconştient, a expresiei feţei şi limbajului corpului.

     Dintre componentele corpusului, analizăm, imaginile nr.6 şi nr.7.   Gheorghe Flutur: „Să nu uităm să punem lucrurile într-o anumită ordine; trebuie România guvernată, trebuie să construieşti o majoritate şi interesul de partid să-l pui de o parte. Interesul României… Criza bătea la uşă. Am făcut acest parteneriat cu PSD şi mergem înainte. Restul este istorie şi o vor judeca ceilalţi”.

Privirea îndreptată înspre moderator a vicepreşedintelui PDL, Gheorghe Flutur cere aprobarea acestuia. În acelaşi timp, aceasta relevă, în imaginea printată, convingerea că vorbitorul spune un adevăr universal, de care domnia sa este convins, şi de care, de la sine înţeles, ar trebui să fie pătrunsă toată lumea. Mai puţin vicepreşedintele Norica Nicolai,  partenerul de discuţie, pe care Flutur pare să o considere aproape de neînţeles din acest punct de vedere. De altfel, Gheorghe Flutur pendulează doar într-o rotaţie  limitată, între Gabriela Vrînceanu Firea şi planul care pică pe camera de luat vederea, şi mai puţin înspre Norica Nicolai. Iar atunci când pivotează oarecum înspre vicepreşedintele PNL, ochii îi sunt lăsaţi în jos.  Demersul său discursiv este marcat mai mult de o răsucire limitată a capului, mai puţin cea a trupului, ceea ce denotă acelaşi efort minim la care este dispus vicepreşedintele PD-L, pe calea unei concesii făcute invitatului de la partidul din opoziţie. În secvenţa video înregistrată, Gheorghe Flutur îşi mişcă braţele de la dreapta la stânga sa, de la moderator înspre adversarul politic, lăsând, pe acesta din urmă, tot în planul secund. Palmele autorului discursului, uşor flexate şi îndoite în forma de căuş, vor să dea aceeaşi senzaţie a împărţirii adevărului  pe care îl exprimă. Cele susţinute de Gheorghe Flutur sunt de-a dreptul amuzante pentru Norica Nicolai. Imaginea tipărită îl surprinde pe vicepreşedintele PNL cu un zâmbet larg, pe chipul acestuia remarcându-se senzaţia de ilaritate pe care o provoacă „construcţia” oratorică a dlui Flutur. Privirea orientată înspre colţul ochilor, în partea opusă lui Gheorghe Flutur, exprimă contra-punerea faţă de cele afirmate de viceliderul PDL. În schimb, poziţia înspre în sus a frunţii şi, de asemenea, sprâncenele ridicate, pot semnifica atât nedumerirea, cât şi existenţa unei opinii proprii distrugătoare pentru cea a oponentului. Vizionând înregistrarea video, mişcarea trunchiului Noricăi Nicolai reliefează un mix între dezaprobare, nerăbdare şi contrarietate.            

Norica Nicolai: „Am certitudinea, văzând ceea ce se întâmplă, în ţară, şi modul în care se negociază, că, de fapt, împărţirea funcţiilor este principala politică pe care o face acest guvern”.   

      Luarea de cuvânt a  Noricăi Nicolai este sobră, ochii imobili şi ţinuta verticală a trupului(imaginea nr.7) venind să scoată în evidenţa  importanţa celor afirmate şi, în acelaşi timp, efectele pe care „ceea ce se întâmplă ar putea să le aibă”. Privirea autorului discursului este îndreptată înspre înainte, în obiectivul camerei de filmat. Astfel, Norica Nicolai se adresează în mod direct telespectatorilor, dorind să  ajungă la inima acestora. Vicepreşedintele PNL caută susţinere şi, în acelaşi timp, cere, parcă, luarea de atitudine din  partea receptorilor. Imortalizat în această imagine, Gheorghe Flutur priveşte cu oarecare superioritate pe partenerul de discuţii, lăsând să răzbată la suprafaţă că Norica Nicolai spune „lucruri trăsnite”. La fel, radiază din expresia facială a vicepreşedintelui PDL, „poate să vorbească cât vrea că, pentru că, oricum cele afirmate sunt nerelevante”. 

      Dacă ar fi să avansăm o concluzie, de remarcat este faptul că imaginea şi cuvântul se completează reciproc în actul comunicării. De asemenea, limbajul non-verbal, inclusiv mărcile  posturo-mimo-gestuale, constituie o adevărată provocare pentru decodificarea  semiotică.                        

 Bibliografie

  1. 1.    Rovenţa Frumuşani, Daniela, Analiza discursului, Bucureşti, Editura Tritonic,  2004.
  2. 2.    Maigueneau, Dominique, Analiza textelor de comunicare, Iaşi, Institutul European, 2007.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: