Analiza discursului preşedintelui Traian Băsescu la învestirea noului Guvern, pe 22 decembrie 2008

 

 

       Dată fiind dimensiunea momentului de învestitură a Cabinetului „Emil Boc” şi faptul că, în condiţii normale, în România, o asemenea manifestare are loc o dată la 4 ani, preşedintele Traian Băsescu şi-a deschis discursul prin a mulţumi tuturor celor prezenţi. Domnia sa se adresează atât miniştrilor care au depus jurământul, cât şi membrilor grupurilor parlamentare, preşedinţilor celor două camere şi reprezentanţilor formaţiunilor politice, aceştia din urmă fiind invitaţi, în premieră în istoria post-revoluţionară a ţării, la o ceremonie de învestire a cabinetului. Dată fiind solemnitatea evenimentului, acesta a fost „patronat spiritual” de către Preafericitul  Daniel, Patriarhul României, cât şi de către reprezentaţii Curţii Constituţionale, garanţii aplicării şi respectării prevederilor actului fundamental în stat: Constituţia. Traian Băsescu le-a adresat şi acestora cuvinte de mulţumire, prezenţa înaltului oficial clerical, precum şi a venerabililor constituţionalişti, venind să întărească atmosfera sobră de proaspăt început de drum. Angajamentul solemn al proaspeţilor miniştri în prezenţa tuturor celor amintiţi şi însăşi a lui Traian Băsescu, din poziţia cea mai în înaltă de şef al statului, s-a dorit o garanţiei în privinţa a ceea ce va urma pe traseul economic, social, financiar, politic şi cultural al naţiunii.   

      Imediat după această introducere, Traian Băsescu a ţinut să „menajeze”, de ceea ce avea să urmeze, pe ultimele dintre personalităţile menţionate  în faţa aspectelor „profanatoare” ale politicului, mai ales că, în ultima perioadă, viaţa politică românească s-a dovedit a fi una destul de zbuciumată şi nu tocmai conformă principiilor aşezate ale Bisericii şi, de asemenea, ale magistraturii. Detaşarea este făcută prin accentuarea faptului că „acesta este un moment al oamenilor politici”, după care, prin accentuarea importanţei noului început, al debutului unui Guvern, rezultat direct al voinţei populare, se trece la necesitatea şi obligaţia acestuia de a promova interesului naţional.

     În intenţia de a atenua dezacordul, exprimat în diverse medii, vizavi de înfiinţarea unei coaliţii stânga-dreapta şi de a-şi pune auditoriului în faţa noii realităţi, una acceptabilă de altfel, întâlnită şi în ţările europene, Traian Băsescu recunoaşte că Guvernul este un „compromis politic”, punând în vedere, însă, că noul Cabinet nu are ca ţintă altceva decât obiectivul suprem, respectiv cel al satisfacerii interesului public. Pe de altă a parte, vorbitorul evidenţiază că şi-a văzut „visul cu ochii”, executivul central fiind concretizarea unui deziderat mai vechi al preşedintelui. Este vorba despre constituirea unui Cabinet susţinut de o majoritate parlamentară importantă, cu al cărei sprijin să poată fi promovate şi aplicate politici esenţiale pentru dezvoltarea ţării.  Tocmai pentru a abate atenţia de la comentatul „Pact pentru România” semnat de PSD şi PD-L, precum şi de la presupusa constituirea a partidului prezidenţial, Traian Băsescu „coboară” deliberat în tradiţia politică post-comunistă, menţionând că, deja, cele două formaţiuni au trecut prin purgatoriul unei perioade de aprigi dispute politice, iar acum, cele două pot pune, fără resentimente, umărul la propăşirea viitoare a ţării. Acum este momentul dezlănţuirii creatoare, „în slujba României”,  a voinţei şi experienţei vârfurilor celor două partide. iar garanţia reuşitei ar sta tocmai în primele alegeri uninominale, al căror rezultat este Cabinetul „Emil Boc”, în toată plenitudinea şi forţa componenţei sale.

      Cu toate că, până la urmă, compromisul un rămâne decât tot compromis, preşedintele României relevă că înţelegerea PSD-PD-L are „preţiosul dar” de a „nu compromite”, venind aproape de la sine, ca o necesitate pe fondul unei guvernări anterioare dezastruoase şi al crizei mondiale grave care  afectează şi economia autohtonă. Consacrat ca şi Guvernul cu cea mai puternică bază parlamentară din epoca post-decembristă,  părintele spiritual al executivului, Traian Băsescu îşi exprimă speranţa ca atribuita-i creaţie va răzbate până la expirarea din 2010 a mandatului. Aici, în discursul său, preşedintele României  aminteşte că, în 2004 a mai girat un Guvern de suflet, pe cel al Alianţei PD-PNL, dar care, ulterior, prin unii membri – care nu sunt deloc ai Partidului Democrat, al cărui lider a fost Traian Băsescu – ci de la PNL(baronii Fenechiu şi Patriciu), l-a dezamăgit profund. Domnul Băsescu, cunoscut prin discursul său spontan şi acid, le-a cerut proaspeţilor depunători ai jurământului să rămână „un Guvern  al României” şi să nu ajungă, precum predecesorii săi, oameni credincioşi unor magnaţi ai economiei sau mogulilor presei(Vîntu).

        Revenind la importanţa angajamentului luat în faţa tuturor celor prezenţi, „stâlpi de nădejde în această guvernare”, şefului statului Traian Băsescu a avansat ideea parteneriatului trilateral Preşedinţie-Guvern-Parlament, lucru care, potrivit oratorului, i-a lipsit mult în ultimii doi ani. Această colaborare este invocată în contextul crizei economico-financiare globale, care, chiar dacă la acea dată nu-şi făcuse simţită prezenţa în forţă,  urmările ei nu vor întârzia să afecteze economia românească, parte integrantă a sistemului economic global. România se bucură, încă, de beneficiile unui sistem bancar solid, întrucât piaţa financiar-bancară autohtonă a trecut printr-un proces de „curăţire” în guvernarea Convenţiei Democrate, adică în legislatura 1996-2000. Problema economiei româneşti ţine, mai degrabă, de inconsistenţa pieţei interne şi celei externe, dar mai ales de intrarea în „contractare” a acestora din cauza regresului mondial. De aceea, noilor miniştri le revine sarcina identificării de soluţii care să prevină prăbuşirea consumului intern şi de creştere a exportului în ţările Uniunii Europene, care, la fel, sunt nevoite să-şi protejeze propriile economii.            

      Prioritatea maximă este, însă, protejarea populaţiei în faţa efectelor acestei iminente crize. Traian Băsescu ştie că marea majoritate a românilor trăieşte în condiţii modeste sau chiar la limita subzistenţei, şi că  tocmai aceasta reprezintă masa covârşitoare a votanţilor. Dl Băsescu, se gândeşte, deja, la alegerile euro-parlamentare din iunie, dar şi la cele prezidenţiale din noiembrie 2009, fiind conştient că un eşec al politicilor Guvernului pe care l-a girat ar aduce doar necazuri partidului prezidenţial PD-L, cât şi noii candidaturi a domniei sale la fotoliului din Cotroceni. Aşa se face că preşedintele nu îi iartă pe actualii favoriţi, cerându-le miniştrilor să nu se lase îmbătaţi de succesul repurtat şi să se culce pe o ureche, „deoarece acesta poate fi momentul prielnic pentru transformarea României în bine”.

       După care, Traian Băsescu abordează frontal frământările din învăţământ, domeniu care, în campania electorală, a fost bombardat cu promisiuni de majorare a salariilor cu 50%, făgăduieli care, în noile condiţii, nu vor mai putea fi satisfăcute. Implicat peste măsură – prin promulgarea legii de creştere a remuneraţiilor – Traian Băsescu le-a pus în vedere miniştrilor că prevederile Pactului pentru educaţie, semnat de toate partidele politice, ar trebui dus la îndeplinire. Reforma pe durata noii guvernări vizează şi sectorul administrativ, unul „îngheţat” la nivelul anilor 60 ai secolului trecut şi marcat de un parat birocratic masiv, costisitor şi cu picioare de lut. Pe acest fond, recomandabilă ar fi, din punct de vedere al preşedintelui, descentralizarea, respectiv autonomia economico-financiară lărgită, precum şi deplasarea deciziei înspre teritoriu, astfel încât comunităţile locale,  atât în învăţământ, cât şi în sănătate, să nu mai stea mereu cu mâinile întinse înspre Bucureşti. Vocaţia de modernizare a noii majorităţi PSD-PD-L constă, astfel,  în posibilitatea de a pune toate motoraşele locale să lucreze în tandem cu motorul central, împreună fiind menite să „ducă la evoluţia pozitivă a României”. În susţinerea preşedintelui Traian Băsescu, vocaţia schimbării şi majoritatea parlamentară ar trebui să se resimtă şi în revederea şi modificarea prevederilor actului suprem al ţării, Constituţia. Este momentul prielnic – constată dl. Băsescu – pentru îndreptarea erorile şi ambiguităţile din Constituţie, mai ales că acest demers are susţinere şi în deciziile Curţii Constituţionale, urmare a diverselor sesizări şi soluţionări  care au scos la iveală incoerenţe în legea fundamentală.   Dat fiind acest ultim an dintre cei 5 ani ai mandatului său, dl. Băsescu se adresează cu rugămintea ca Guvernul recent consfinţit să confirme şi să nu-l „înşele” pe ultima sută de metri.            

       Pe  finalul discursului, dar nu întâmplător, preşedintele Traian Băsescu a lăsat problematica Justiţiei, putere a statului care trebuie privită cu toată seriozitatea. Aici se impune încetarea sustragerii de la rigorile legii a demnitarilor şi parlamentarilor, actele normative trebuind a fi aplicate, fără excepţie, chiar şi în cazul preşedintelui României. Menţionând că toate cele afirmate de către domnia sa sunt doar simple sugestii, şi nu directive, ca pe vremurile de mult apuse, Traian Băsescu s-a referit şi la sistemul de sănătate, în care  este  de acţionat pentru scăderea morbidităţii şi mortalităţii şi creşterea natalităţii.

În încheiere, preşedintele Traian Băsescu insistă pe parteneriatul cu majoritatea parlamentară şi Guvernul, atuul obiectivelor, ţintelor şi dezideratelor stabilite fiind tocmai cele peste 70 de procente, voturi deţinute de Parteneriatul PSD-PD-L în Senat şi Camera Deputaţilor. Domnia sa îşi cere scuze faţă de eşecul tentativei majorităţii Alianţei PD-PNL instalate la conducere în 2004, specificând că românii sunt, acum, „vinovaţi” pentru încrederea acordată la două noi formaţiuni politice în coaliţie „care vor să reformeze ţara”.  

Traian Băsescu le-a spus proaspeţilor miniştri că spectrul acestei importante angajări îi va urmări zi de zi, reiterând faptul că mizează într-un parteneriat cu Cabinetul „Boc” şi Parlamentul României. O asigurare suplimentară vine să infirme zvonurile privind tendinţele de „totalitarism” ale preşedintelui statutului, dl.  Băsescu ţinând să asigure că va respecta autonomia puterilor statului, fiecare dintre acestea trebuind să funcţioneze independent. Implicarea sufletească, încrederea şi speranţa răzbat din viitorul presupus parteneriat cu Guvernul „Emil Boc” şi Parlamentul majoritar PSD-PD-L, Traian Băsescu felicitând şi mulţumind, încă o dată, celor care vor fi responsabili pentru guvernarea ţării în perioada 2008-2012.      

 

Bibliografie:

Pop, Lia, Laza, Ioan, Discurs politic şi comunicare  

Dominique, Maingueneau, Analiza textelor de comunicare; trad. Mariana Şovea; Iaşi, Institutul european, 2007                                              

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: