Didactica şi mass media

 Abordarea raportului dintre didactică şi mass media, dintre statutul cadrului didactic şi jurnalistului, este o chestiune delicată şi apare pe fondul inter-disciplinarităţii pe care a presupune majoritatea domeniilor cunoaşterii. Ne-am propus să trecem în revistă câteva dintre punctele în care activitatea didactică şi cea jurnalistică se intersectează, fără a avea însă pretenţia unui demers strict ştiinţific, exhaustiv.
       Comunicarea şi educarea sunt elemente inerente atât discursului didactic, cât şi celui mediatic. Potrivit  conf. universitar dr. Ionel Corjan, comunicarea este un proces de transmitere şi receptare, produs al intenţionalităţii unui enunţiator şi a unui receptor, un schimb de informaţii bazat pe relaţii inter-personale, urmare a unui act concret,  sau printr-o formă materială: comunicare scrisă, verbală sau non-verbală. Comunicarea este explicată prin modelul codului: un emiţător codifică un mesaj, într-un limbaj specific, iar un receptor decodifică mesajul, între cei doi impunându-se un canal de comunicare. Atât în demersul didactic, cât şi în cel mediatic, este valabilă schema de comunicare a mesajelor verbale a lui Roman Jakobson. În procesul de comunicare, pe traseul emiţător-canal-cod-mesaj-referent-receptor intervin funcţiile lingvistice ale mesajului. Este vorba despre funcţiile emotivă, centrată pe emiţător; fatică(pe canalul de transmisie); metalingvistică(pe cod); poetică(pe mesaj); referenţială(pe context) şi funcţia conativă, centrată pe destinatar.
       Prin orientarea către audienţe largi, prin mesajele transmise public şi în cadrul organizat, discursul mediatic, la fel ca şi cel didactic, pot fi privite din privite din perspectiva comunicării în masă. Utilizând acest model elementar,  în ambele cazuri se operează cu actanţii comunicatori, mesajul transmis, canalul de difuzare şi receptorii. Bineînţeles, la nivelul celor două discursuri apar şi diferenţe. În opinia noastră, dacă prin raportul său cu destinatarii jurnalistul poate fi asimilat profesorului, receptorii mesajului didactic şcolar reprezintă o categorie distinctă, înglobată, totuşi, inevitabil, în cea a ţintelor mass media. La fel, în ambele domenii canalele de şi mijloacele comunicare, începând de la cele pe suport de hârtie şi până la cele electronice, tind să se suprapună. Bineînţeles, în actul educaţional de tip didactic discursul este mai strict supus controlului şi rigurozităţii. În consecinţă, mesajele cu caracter educativ se vor regăsi pe larg în mass media, în timp ce în unităţile şcolare nu va fi reprezentată, în aceeaşi măsură, latura de divertisment, intens promovată de mijloacele audio-vizuale.
În media, receptorii se regăsesc în cadrul unei mulţimi eterogene din punct de vedere economic, social, cultural, lingvistic şi religios, în învăţământ omogenitatea putând fi identificată prin prezenţa doar a anumitor grupe de vârstă. Însă – credem noi – nici măcar la acest din urmă capitol nu se poate face o delimitare strictă, dată fiind organizarea învăţământului pe niveluri: preşcolar, primar, gimnazial, liceal, universitar etc. De asemenea, în ultima perioadă se remarcă o intensificare a procesului de pregătire continuă, numărul destinatarilor discursului didactic fiind în continuă creştere. Însă, important, aici, este accentul pus de prof. univ. dr. Vasile Dospinescu, conform căruia „didactica, în ipostaza de discurs didactic, oferă imaginea unei întreprinderi în care sunt reinvestite cunoştinţe construite în altă parte, cunoştinţe care nu pot fi <consumate> de publicul larg decât după ce au fost reciclate, recondiţionate, într-un sens reambalate, etichetate, cu termen de garanţie a calităţii şi a duratei folosirii”. 
       Trecând la funcţiile, rolurile şi efectele mass media şi didacticii, se poate constata, de asemenea, împletirea celor ale presei cu cele aferente actului şcolar. Funcţiile domeniilor amintite se regăsesc în consecinţele pe care le au pe termen lung, efectele constând în provocarea şi influenţarea anumitor rezultate, în timp ce rolul acestora rezidă în misiunea specifică. Prin misiunea lor, mass media influenţează gândirea, atitudinea şi comportamentul publicului, regăsindu-se în informarea şi educarea destinatarilor.
       Limbajul educaţional este o formǎ specificǎ a limbajului natural, ,,un sistem de semne lingvistice sau non-lingvistice care, în manifestarea unei relaţii de comunicare, determinǎ schimbări în sfera personalităţii receptorului, acestea putând fi cognitive, atitudinale, acţionale sau  afective. Discursul didactic este definit ca  fiind ansamblul proceselor prin care se efectuează schimbul de semnificaţii între profesor şi elevii aflaţi într-o anumita situaţie educativă. Putem vorbi despre discursul didactic  ca reprezentând o acţiune întreprinsă cu scopul de a provoca schimbări la nivelul personalităţii şcolarului. Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicării inter-umane. Aceasta se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi, respectiv profesori şi elevi, având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbală para-verbală şi vizuală, dar mai ales forma combinată; mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic de către profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevăzute în programele şcolare; stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică a profesorului şi de structura lui psihică; mesajul didactic are o dimensiune explicativ-demonstrativă şi este transmis elevilor folosind strategii didactice; comunicarea se reglează şi autoreglează înlocuind blocajele care pot apare pe parcurs. De asemenea, la nivelul discursului didactic remarcăm, printre altele,  funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educativ; funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi imaginaţiei elevilor şi funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale.
        Pe de altă parte, publicul ţintă al mass media reclamă un tip diferit de discurs, aşteptând să fie făcut martor la eveniment şi, mai ales, să înţeleagă facil şi să ajungă singur la concluzii. Evident, important este şi stilul jurnalistic, pentru că, în definitiv, cititorul ziarului, fie şi unul provenind din rândul elitelor, nu se aşteaptă să fie trimis la dicţionarele specializate. Aceasta deoarece un text de presă este citit în mijlocul de transport în comun, pe stradă străzii ori la o cafea. Chiar şi aşa, cititorul trebuie captat şi implicat, acesta fiind şi unul dintre rolurile cele mai bine evidenţiate ale media. Fiind în slujba realităţii şi a publicului, dar şi sub presiunea spaţiu şi timpului, a unor receptori diverşi,  discursul jurnalistic este obligat la concizie, varietate, accesibilitate, claritate, şi acurateţe.  Deşi textele didactice diferă prin domeniu şi terminologie, dar au cu cele mediatice o serie de puncte comune şi de strategii comunicative.
       Putem menţiona aici procedeele discursive didactice, care se regăsesc voluntar sau mai puţin premeditat în mai toate speciile genului jurnalistic. Urmărind să transmită cunoştinţe, să dezvolte priceperi şi deprinderi, conform obiectivelor specifice disciplinei predate, profesorul se vede recurge la anumite procedee de ordin discursiv, acesta având menirea de a  facilita înţelegerea, învăţarea şi adeziunea din partea elevului. Este vorba, printre altele, despre explicaţie, definiţie, clasificare, diviziune,  demonstraţie, argumentare şi analogie. Explicaţia este un element esenţial al discursului didactic, căci ea constituie pentru profesor un instrument metodologic cu un deosebit potenţial, iar pentru elevi suportul şi mijlocul cunoaşterii. Explicarea constituie o încercare de clarificare, definire a unui concept, descriere a unei stări de lucruri sau de realizare a unor generalizări. Definiţia are o valoare metodologică deosebită în cadrul procesului de instruire, prin intermediul său fiind posibil accesul la noţiunile specifice diferitelor domenii ale cunoaşterii.
Definiţia reprezintă un important instrument de cunoaştere şi de comunicare inter-umană.  Clasificarea este un procedeu prin care noţiuni mai puţin generale sunt grupate, pe baza anumitor note din conţinutul lor, în noţiuni mai generale. Clasificării îi corespunde procesul raţional de formare a mulţimilor, adică reunirea obiectelor individuale în clase de obiecte, a claselor de obiecte în clase de clase de obiecte şi aşa mai departe. Diviziunea este operaţia inversă clasificării, cu care se completează reciproc. Altfel spus, gândirea parcurge un drum în sens invers, respectiv de la noţiuni generale spre noţiuni din ce în ce mai puţin generale. Deosebit de importantă pentru orice demers de cunoaştere şi comunicare este problematica întemeierii susţinerilor. Profesorul ar putea impune cunoştinţe, valori, norme, modele, dispoziţii obligatorii prin constrângere, invocând autoritatea sa, poziţia de care se bucură prin statut sau experienţa mult mai bogată decât cea a elevilor. În astfel de situaţii se face apel la puterea pe care o are profesorul asupra elevului, ascendent pe care îl poate folosi pentru a induce un anumit comportament învăţăcelului. Demonstraţia oferă certitudinea în virtutea căreia o idee este acceptată. În virtutea caracteristicilor sale esenţiale, demonstraţia este explicită(evidenţiază adevărul), consistentă(tezele nu se neagă una pe cealaltă) şi completă (nu se mai poate adăuga o teză fără a se ajunge la inconsistenţă). În schimb, argumentarea stă sub semnul dimensiunii polemice a discursului, ceea ce înseamnă că nu este în mod necesar consistentă. Dacă demonstraţia relevă ceea ce este în întregime cunoaşterea certă, argumentarea propune opinii posibil de admis, o perspectivă, un punct de vedere asupra subiectului discutat.
       Orice cadru didactic are un rol important în formarea profesională a elevilor. Informaţiile ce urmează a fi transmise acestora capătă valenţe educative numai în urma preluării şi prelucrării lor de către dascăl. Acesta are datoria de a ridica standardul valorilor culturale şi morale ale elevilor şi, implicit, al societăţii. Atitudinea faţa de muncă este un aspect care ţine de educaţia profesională a omului, cât şi o componentă a educaţiei etice acestuia. Profesorul nu este doar o sursă de informaţie, ci şi cel care stabileşte o relaţie umană cu clasa de elevi. Cultura profesională, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul, obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, conştiinţa responsabilităţii sunt câteva dintre calităţile pe care un cadru didactic trebuie să le aibă pentru a putea stabili o relaţie socio–afectivă cu elevii.
Pe baza acesteia din urmă apar şi se dezvoltă, la viitorii absolvenţi, acele sentimente care dirijează, în mare măsură, conduita. Pentru a face educaţie morală, un cadru didactic trebuie să fie el însuşi un model de conduită. Nu se poate discuta despre principialitate, dreptate, umanism si corectitudine, atâta timp cât dascălul face discriminări şi nu este obiectiv.  O bună cunoaştere a elevilor şi o comportare exemplară a dascălului, asigură un optim al relaţiei socio-afective dintre aceştia, raport care are ca efect stimularea procesului instructiv-educativ.
Statutul jurnalistului, adoptat de Convenţia Organizaţiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9 – 11 iulie 2004, prevede că profesiunea de jurnalist este liberă si independentă, în concordanţă cu principiile dreptului la liberă exprimare şi ale dreptului la informare, enunţate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de Constituţia României, precum şi de Codul Deontologic al Jurnalistului. Potrivit statutului, jurnalist este acea persoană care exercită dreptul inviolabil la libera exprimare şi a cărei principală sursă de venituri este obţinută din realizarea de produse jurnalistice, fie ca angajat, fie independent, indiferent de domeniul mass media în care lucrează. Rolul, conduita profesională, drepturile şi obligaţiile jurnalistului sunt prevăzute în Codul Deontologic al Jurnalistului. Conform acestuia din urmă, jurnalistul este dator sa exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucură de o protecţie sporită în exercitarea acestui drept datorită rolului vital, de apărător al valorilor democratice, pe care presa îl îndeplineşte în societate. Jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele, aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile, în virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o baza factuală. În relatarea faptelor şi opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună credinţă.                                                                           Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi abuzul de orice fel. În demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în ansamblul şi diversitatea ei, acordând acces în presă şi opiniilor minoritare şi individuale. Codul deontologic la jurnalistului mai prevede că publicul are dreptul să cunoască nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează.
Conform Codului, acestea sunt cerinţe ale pluralismului, toleranţei si spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică.
În concluzie, atât discursul didactic, cât şi cel mediatic, au o poziţie bine stabilită în ceea ce priveşte educarea, determinarea unei atitudini şi provocarea schimbărilor comportamentale la receptori.                      

 

Bibiliografie:

 

1. Dospinescu, Vasile, Semiotică şi discurs didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
2. Corjan, I.C., Mass media şi publicitate, Editura Universităţii, Suceava, 2004.
3. Sălăvăstru, Cornel, Logică şi limbaj în educaţie, E.D.P., Bucureşti, 1994.
4. Barliba, C., M., Paradigmele comunicării, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
5. Dumitru, Ion, Ungureanu, Cornel, Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti, 2005.
6. Albulescu, Ion, Procedee discursive didactice.

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: